03 iulie, 2010

Vreau sa plec

        Sincer, chiar vreau sa plec,
Dupa florile mortii tot ma aplec
Sa le culeg,
Sa ma duca de pe acest pamant
Sa plec, acum  sunt infrant.
Sunt curios cum e dupa…
Voi sorbi fericirea dintr-o cupa?
Sau vor vrea ca sufletul sa mi-l corupa?
Dar sunt sigur ca nu e ca aici…
Aici plangem de mici,
Si invatati sa bagam intrigi.
Traim in lacul suferintlor noastre
Inotam, ne inecam ,
Plangem, ne zdruncinam,
Iar eu abia astept intr-o zi sa plec
Dragi prieteni o sa va astept…

Un comentariu:

  1. micul negru de padure21 iulie 2010, 13:59

    unele poezii sunt geniale,
    umorul tau negru poate fi catalogat doar cu numele ca 'umor'
    asteptam noi poezii!

    RăspundețiȘtergere

About a mad mind

Fotografia mea
Salut, sunt Alexandru, bine ati venit pe blog-ul meu dedicat poeziilor despre societate, despre viata cotidiana traita de generatia mea si dspre ce vad eu in lumea asta. Sunt sigur ca o sa va regasiti in poeziile mele unii dintre voi, iar cei care nu suporta versurile mele sunt rugati sa nu mai intre. Sper sa aveti o viata fericita, noroc!!!