Fericirea

Titlul e doar o iluzie stupidă

       Cand iti curge o lacrima acidă,

       Sa vezi negrul in culoarea ei splendidă.

       Ura te vindeca, te alină,

       Să iţi faci fericirea să vină

       Să-ţi faci fericirea adolescentină

       Şi daca urli “ce viaţă cretină“

       Atunci ia măsuri, luptă!

       Găndeste-te ca suntem mulţi ca tine

       Şi daca vrei sa ni te alaturi,

       Doar de tine ţine...

       Nu te lăsa manipulat, strivit, călcat!

       Trebuie sa fii neînfricat.

      

       E doar a ta alegerea

       Şi te întreb,

       Eşti de partea mea?

       

Povestea mea

        M-am trezit cand aveam doişpe

        De atunci totul începe,

        Ura faţa de societate,

        Ambiţia de a realiza o carte,

        Visele şi speranţele deşarte,

        Plăcerile si fericirile scurte,

        Iar sentimentul de linişte e departe.

        Am început sa ma uit la lume

        Cum se droghează si ajung legume,

        Cum unii de ruşine iau alte costume.

        Am vrut sa scriu desre viaţa

        Şi despre divinitate care e o glumă creaţă,

        Mă uit la banii multora,

        Care pentru cateva foi se vindeau altora,

        Banii n-aduc fericirea, corect!

        Îţi aduc o gramada de rele în secret,

        Şi ştii ca esti in căcat, e evident!

        Acum fac şaptişpe

        Şi deja zidurile sufletului imi sunt surpate...

Obosit

         Sunt pur şi simplu obosit

        Atâta timp, atâţia ani,

        Câtâ ură şi suferinţa, cât am trăit?

        Vizunea despre lume şi speranţă...

        Mi-a murit...

        Leacul e evident, indiferenţa.

        Care te ajută să schimbi aparenţa.

        Te întreb pe tine despre lume:

        Ia zi-mi, ai traume?

        Ai muncit că mureai de foame?

        La sfârşitul zilei ziceai Of Doamne?

        Îmi doresc ca al tău raspuns,

        Să fie nu...

        Îmi doresc ca toti sa fie fericiţi

        Şi cei care citesc sa-mi fie critici.

Nenorocitii

      Cel mai tare lucru care l-am auzit de cand m-am nascut, oricum idea este ca de auzit am auzit acest lucru, dar de vazut nu prea. Se spune ca libera exprimare e un drept acordat oricarui om dintr-o societate democratica, corect?
      Nu e chiar asa, ca saracutii nostri din parlament sau de la putere, daca zici ceva impotriva lor te leaga la gura, te pun la perete pentru ca ai zis ceva ce e impotriva lor, stiti ce zic eu... SA MA APUCE DE ALA NEGRU!
      Eu consider ca acest lucru e absurd si aiurea ca pana la urma aceste afirmatii ale prietenelui meu erau pe un blog care nu era asa vizitat de oamenii din Romania, era un blog pe care intrau prietenii lui si poate inca doi, trei vizitatori pe care nu-i stia nimeni, dar in rest cat rau putea face omul acesta, doar nu cauza inca o revolutie in Romania ( cu toate ca ar fi o idee buna).
      Din cate am inteles eu niste oamenii l-ar fi avertizat cum ca va avea de suferit mama lui din acest  motiv si ca o va concedia de la locul de munca.El si-a sters blogul intitulat X ( prefer sa nu dau numele blogului, nu vreau sa ii provoc probleme prietenului meu) si si-a inceput altul, dar cu o alta tema total diferita.
       Eu inca ma mir in ce lume traim ca pana la urma nu e numai in Romania asa sunt sigur, peste tot se intampla acelasi lucru sunt ferm convins, dar ma intreb, de ce? De ce atatea secrete, atatea hartii despre viitorul lumii, despre razboaiele alese cu data perfecta de capeteniilor "INAMICILOR", toate sunt niste minciuni despre aceasta lume pe care ei ne fac sa credem ca e perfecta, nu le accepta doctrina, nu-i lasa sa-ti spele creierii! Fa orice vrei tu pana cand simti ca nu mai poti, iar dupa mai fa-o odata, bafta tuturor v-am pupat.

Am ajuns la capat

        Deja nu mai pot, simt ca am atins o limita

        Fata imi este de ura si de suferinta albita,

        Iar sufletul de rautate hranita.

        Simti ca numai poti, ca ai ajuns la capat,

        Iar viata e un drum, presarat cu gard gimpat

        Trebuie sa te strecori, sa te zgarii

        Si devii incet, incet, fanul autodistrugerii.

        Trebuie sa te calculezi, sa nu te blochezi,

        Sa nu fi prost si viata sa ti-o abandonezi,

        Iar cu soarta te lupti si te rogi sa nu cedezi.

        Viata e cruda si cu ochii tai o vezi.

        Pe ringul vietii dansezi alaturi de mine,

        Eu sunt aici si iti vorbesc despre tine.

        Asculta la mine, drag prieten!

        Viata numai de tine depinde,

        Iar soarta te baga-n mata si nici nu te vede.

        Trebuie sa stii ce faci,

        Cand trebuie sa vorbesti si sa taci

        Si cu moartea, tot trebuie sa te impaci.

Idei tampite

          Ce as vrea sa aflu cate ceva despre fiecare

          Care puna mana si citeste aceste versuri ametitoare.

          Tu suporti promisiunea care vine dupa o amanare

          Sau sperantele care se transforma in idei amagitoare

          Ori faptul ca te uiti si n-ai nimic in buzunare?

          Eu doar te fac sa constientizezi, iti fac o favoare,

          Durerea, suferinta e doar o culoare

          Poti sa o acoperi, sa dispara

          Sa arda intr-o singura flacara,

          Ca daca nu o distrugi tu,

          Ea cu siguranta te omoara.