Stau si ma uit,
Stau pierdut...
Stau si ma uit la puterea intunericului care a crescut,
Raman blocat la privelistea cerului insangerat,
Iar copacii sunt doar trupuri fara suflet,
Iar corbii se aseaza in al lor crestet.
Stau revigorat langa un apatic boschet
Si observ cum pe cer vremea ingerilor apune-ncet.
Toata lumea e schimbata la atingerea lunii
Vezi multe si prea multe dracovenii,
Vorbe care numai tu le auzi
Si nu iti vine sa crezi
Cat de mult de lumina te indepartezi.
Noaptea te vede, te simte, te aude,
Demonii decazuti cu aripi crude
Te iau in brate, noua sufletul ne arde...
Ne uitam la ei,
Sunt doar o ceata intunecata
De rautate si de suferinta brazdata...
Insa..
Soarele rasare, luna apune,
Intunericul dispare,
Si ma despart doar 12 ore
Pana la urmatoarea intalnire.