Noaptea

          Stau si ma uit,

          Stau pierdut...

          Stau si ma uit la puterea intunericului care a crescut,

          Raman blocat la privelistea cerului insangerat,

          Iar copacii sunt doar trupuri fara suflet,

            Iar corbii se aseaza in al lor crestet.

          Stau revigorat langa un apatic boschet

          Si observ cum pe cer vremea ingerilor apune-ncet.

          Toata lumea e schimbata la atingerea lunii

          Vezi multe si prea multe dracovenii,

          Vorbe care numai tu le auzi

          Si nu iti vine sa crezi

          Cat de mult de lumina te indepartezi.

          Noaptea te vede, te simte, te aude,

          Demonii decazuti cu aripi crude

          Te iau in brate, noua sufletul ne arde...

          Ne uitam la ei,

          Sunt doar o ceata intunecata

          De rautate si de suferinta brazdata...

          Insa..

          Soarele rasare, luna apune,

          Intunericul dispare,

Si ma despart doar 12 ore

          Pana la urmatoarea intalnire.