16 decembrie, 2009

Zgomotele mortilor

De fiecare data cand imi simt propria durere, incerc sa o arunc

Ma chinui, ma ostenesc sa uit, dar parca e mult prea adanc.

Viata e frumoasa, traita sub zorii negri al unui soare zbuciumat

Pana si astrul galben se uita la oameni cu mirare cum se lupta intre ei

Si se intreaba de ce ne inchinam fara stire in fata apocalipsei.

De mult cred ca omul a fost de mult timp de bani asasinat.

Ma intreb daca mai auzim ce ne zic ai nostri stramosi

Cei ce nu au avut niciodata gandul abandonului

Zgomotele mortilor, ale lor vorbe intelepte, simple si concrete

Omenirea le-a uitat si se inchina cu putere banului.

Invata din greselile celor din trecut, se pare ca nimeni n-a inteles,

Iar razboiul ne bate la usa din ce in ce mai des.

© injunghiatu

14 decembrie, 2009

De la zero

Totul are un inceput,
Bun sau rau,
Vrut sau nevrut.
Orice emotie are un declansator,
Pana si iubirea un sentiment ametitor
Are inceputul intr-o zi de vara
Cand la suflet am simtit o arsura
O fata ce usor ma privea,
Pas cu pas, cu un sarut ma adormea
O simteam mai aproape,
Linistea incepe,
Gandurile isi iau zborul,
Imaginatia incepe sa fabuleze,
Mintea nu mai poate sa controleze.
Acum e doar vina instinctului
Si cu totii ne ducem in adancul sufletului.©injunghiatu

Intuneric

Sunt gol,

Sunt euforic,

Numai am control

In propriul meu intruneric.

De ce sa ma schimb?

De ce sa incerc?

Trebuie sa accept,

Al meu intuneric.

Sentimentele imi sunt luate

Gandurile, abandonate,

Totusi lumina o vad…

Dar nu o vreau.

Sunt al lumii corb,

Negru,intunecat

Iubirea nu o mai vad

Din cauza intelepciunii,sunt orb.©injunghiatu

Minti bolnave

Vad numai atrocitati, discriminari si morti,

Asemenea lucruri nu pot fi scrise in carti

Ele trebuie tinute secret,

Dar daca le zic,voi simti vreun regret?

Nu pot spune ca minti bolnave conduc aceasta lume

Nu cred ca voi putea da niste nume.

Mii de oameni mor de foame,

Miliarde sunt date pe bombe si arme.

Toate se intampla si nu putem intreba

Parca noi nu le-am cunoste treaba.

Bolile contagioase sunt facute de stat

Ca sa ne ia banii, sa ne puna in pat.

Minciunile ne sunt data ca bomboane

Si o minte bolnave ne minte prin slogane.

A supravietui devine din ce in ce mai greu,

Oare asa va fi mereu,

Nici nu ai zice ca exista D-zeu

Intr-o lume plina de ura grozava

Esti obligat sa iti dezvolti o minte bolnava.©injunghiatu

07 decembrie, 2009

Se duce in jos

Totul se pare ca se duce in jos,
Pe scara evolutiei inexistente o luam invers
Si toata istoria si intelepciunea sunt usor sterse
Sa scrii ceva despre lume e un adevarat curaj.
Salveaza-ti mintea, invata din greseli
Cand scoala te invata abureli,
Invata de la lirici care sunt considerati criminali,
Insa aceste versuri sunt cu adevarat unele banale
Doar ca ele te obliga la idei abisale
Tu ai nevoie de ele, aceste idei esentiale
Te ajuta sa iti dai seama ce gandesc alte minti bolnave.
Inima e adevaratul centru al imaginatiei
El te duce spre un nou sens al betiei.
Intr-o lume fara culori
In care oameni fara carte sunt “ganditori”
Si oameni cu interese politice ,mari sarlatani.
Sper sa am macar cativa cititori,
Ai mei examinatori
Sa imi acepte aceste idei, sper sa fie doritori.
Doar imaginatia si inspiratia
Mi-au dat si imi vor da viata,
Intr-o lume care se duce in jos…©injunghiatu

06 decembrie, 2009

Lupul

Sa-l vezi si sa-l admiri

Cu blana alba si ochi rosii,

Cum se uita in a lui lume,

In ale lor paduri brume.

Este atat de ireal acest loc

Pe loc, imaginatia iti ia foc,

Pasarile toate se aduna pe cer,

Se uita, parca se si mira

De muntii ce fac padurii o frumoasa armura.

Legendele vampirilor le inteleg

Cand ma uit la un lup,

Cainele noptii, magia vorbii,

In a lui padure neagra

Unde se aude un zgomot de cioara,

Sunete scoase dintr-o zona Barbara.

Luna parca ar vrea sa planga sau,

E ranita si sangereaza pe acest pamant.

Pomii imi soptesc ceva…

Imi spun cu ajutorul unui zgomot de vant,

Multe lucruri aflu si mintea imi este pe alta lume

Ma trezesc, sunt ametit, am uitat si al meu nume,

Muntii par a fi niste colti uriasi din pamant ridicati,

Copacii se inchina in fata lunii fiind de vant obligati.

Insa soarele rasare, magia serii e spulberata

Copacii redevin verzi, cerul albastru

Totul o fi fost un vis sau doar realitatea mea,

Inchide-ti ochii si fa-ti lumea ta buna si rea… ©injunghiatu

Teluri

Te nasti in placerea unei umbre,

Incepi a duce povara vietii sumbre.

Iti doresti sa ajungi important,

Iar pe scena vietii ajungi figurant.

Imaginea pesimista a vietii tale se duce

Precum o frunza zboara...

Aterizeaza pe a ta cruce.

Sa ne imaginam, esti biruitor,

In aceasta lume a unui sadic autor

Credinta nu ne poate fi calauzitoare

Este al sufletului unic pradator.

Vine si norocul cateodata,

Dar ne e de timp fumata.

Fiecare are pe suflet o pata,

Oricine e presat de timp sau de oameni

Fiecare este inecat in ale lui minciuni

Care te consoleaza, debusoleaza

Toate se intampla intr-o mare viteza.

Parca nu-ti vine sa crezi,

Uita-te in oglinda, ce vezi?

O imagine difuza, confuza,

Dar a cui?

Este cumva imaginea ta

Sau copia amicilor tai.

Viata e plina de drumuri

Si nenumarate esecuri,

Iar eu sunt curios sa aflu ale tale ganduri.

©injunghiatu

About a mad mind

Fotografia mea
Salut, sunt Alexandru, bine ati venit pe blog-ul meu dedicat poeziilor despre societate, despre viata cotidiana traita de generatia mea si dspre ce vad eu in lumea asta. Sunt sigur ca o sa va regasiti in poeziile mele unii dintre voi, iar cei care nu suporta versurile mele sunt rugati sa nu mai intre. Sper sa aveti o viata fericita, noroc!!!