16 decembrie, 2009

Zgomotele mortilor

De fiecare data cand imi simt propria durere, incerc sa o arunc

Ma chinui, ma ostenesc sa uit, dar parca e mult prea adanc.

Viata e frumoasa, traita sub zorii negri al unui soare zbuciumat

Pana si astrul galben se uita la oameni cu mirare cum se lupta intre ei

Si se intreaba de ce ne inchinam fara stire in fata apocalipsei.

De mult cred ca omul a fost de mult timp de bani asasinat.

Ma intreb daca mai auzim ce ne zic ai nostri stramosi

Cei ce nu au avut niciodata gandul abandonului

Zgomotele mortilor, ale lor vorbe intelepte, simple si concrete

Omenirea le-a uitat si se inchina cu putere banului.

Invata din greselile celor din trecut, se pare ca nimeni n-a inteles,

Iar razboiul ne bate la usa din ce in ce mai des.

© injunghiatu

2 comentarii:

About a mad mind

Fotografia mea
Salut, sunt Alexandru, bine ati venit pe blog-ul meu dedicat poeziilor despre societate, despre viata cotidiana traita de generatia mea si dspre ce vad eu in lumea asta. Sunt sigur ca o sa va regasiti in poeziile mele unii dintre voi, iar cei care nu suporta versurile mele sunt rugati sa nu mai intre. Sper sa aveti o viata fericita, noroc!!!