De fiecare data cand imi simt propria durere, incerc sa o arunc
Ma chinui, ma ostenesc sa uit, dar parca e mult prea adanc.
Viata e frumoasa, traita sub zorii negri al unui soare zbuciumat
Pana si astrul galben se uita la oameni cu mirare cum se lupta intre ei
Si se intreaba de ce ne inchinam fara stire in fata apocalipsei.
De mult cred ca omul a fost de mult timp de bani asasinat.
Ma intreb daca mai auzim ce ne zic ai nostri stramosi
Cei ce nu au avut niciodata gandul abandonului
Zgomotele mortilor, ale lor vorbe intelepte, simple si concrete
Omenirea le-a uitat si se inchina cu putere banului.
Invata din greselile celor din trecut, se pare ca nimeni n-a inteles,
Iar razboiul ne bate la
© injunghiatu
felicitări pentru asta, mi-a plăcut :).
RăspundețiȘtergerejmekera rau !
RăspundețiȘtergere