Deja nu mai pot, simt ca am atins o limita
Fata imi este de ura si de suferinta albita,
Iar sufletul de rautate hranita.
Simti ca numai poti, ca ai ajuns la capat,
Iar viata e un drum, presarat cu gard gimpat
Trebuie sa te strecori, sa te zgarii
Si devii incet, incet, fanul autodistrugerii.
Trebuie sa te calculezi, sa nu te blochezi,
Sa nu fi prost si viata sa ti-o abandonezi,
Iar cu soarta te lupti si te rogi sa nu cedezi.
Viata e cruda si cu ochii tai o vezi.
Pe ringul vietii dansezi alaturi de mine,
Eu sunt aici si iti vorbesc despre tine.
Asculta la mine, drag prieten!
Viata numai de tine depinde,
Iar soarta te baga-n mata si nici nu te vede.
Trebuie sa stii ce faci,
Cand trebuie sa vorbesti si sa taci
Si cu moartea, tot trebuie sa te impaci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu