05 februarie, 2010

Am ajuns la capat

        Deja nu mai pot, simt ca am atins o limita
        Fata imi este de ura si de suferinta albita,
        Iar sufletul de rautate hranita.
        Simti ca numai poti, ca ai ajuns la capat,
        Iar viata e un drum, presarat cu gard gimpat
        Trebuie sa te strecori, sa te zgarii
        Si devii incet, incet, fanul autodistrugerii.
        Trebuie sa te calculezi, sa nu te blochezi,
        Sa nu fi prost si viata sa ti-o abandonezi,
        Iar cu soarta te lupti si te rogi sa nu cedezi.
        Viata e cruda si cu ochii tai o vezi.
        Pe ringul vietii dansezi alaturi de mine,
        Eu sunt aici si iti vorbesc despre tine.
        Asculta la mine, drag prieten!
        Viata numai de tine depinde,
        Iar soarta te baga-n mata si nici nu te vede.
        Trebuie sa stii ce faci,
        Cand trebuie sa vorbesti si sa taci
        Si cu moartea, tot trebuie sa te impaci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

About a mad mind

Fotografia mea
Salut, sunt Alexandru, bine ati venit pe blog-ul meu dedicat poeziilor despre societate, despre viata cotidiana traita de generatia mea si dspre ce vad eu in lumea asta. Sunt sigur ca o sa va regasiti in poeziile mele unii dintre voi, iar cei care nu suporta versurile mele sunt rugati sa nu mai intre. Sper sa aveti o viata fericita, noroc!!!