Sunt pur şi simplu obosit
Atâta timp, atâţia ani,
Câtâ ură şi suferinţa, cât am trăit?
Vizunea despre lume şi speranţă...
Mi-a murit...
Leacul e evident, indiferenţa.
Care te ajută să schimbi aparenţa.
Te întreb pe tine despre lume:
Ia zi-mi, ai traume?
Ai muncit că mureai de foame?
La sfârşitul zilei ziceai Of Doamne?
Îmi doresc ca al tău raspuns,
Să fie nu...
Îmi doresc ca toti sa fie fericiţi
Şi cei care citesc sa-mi fie critici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu