Zgomotele mortilor

De fiecare data cand imi simt propria durere, incerc sa o arunc

Ma chinui, ma ostenesc sa uit, dar parca e mult prea adanc.

Viata e frumoasa, traita sub zorii negri al unui soare zbuciumat

Pana si astrul galben se uita la oameni cu mirare cum se lupta intre ei

Si se intreaba de ce ne inchinam fara stire in fata apocalipsei.

De mult cred ca omul a fost de mult timp de bani asasinat.

Ma intreb daca mai auzim ce ne zic ai nostri stramosi

Cei ce nu au avut niciodata gandul abandonului

Zgomotele mortilor, ale lor vorbe intelepte, simple si concrete

Omenirea le-a uitat si se inchina cu putere banului.

Invata din greselile celor din trecut, se pare ca nimeni n-a inteles,

Iar razboiul ne bate la usa din ce in ce mai des.

© injunghiatu

De la zero

Totul are un inceput,

Bun sau rau,

Vrut sau nevrut.

Orice emotie are un declansator,

Pana si iubirea un sentiment ametitor

Are inceputul intr-o zi de vara

Cand la suflet am simtit o arsura

O fata ce usor ma privea,

Pas cu pas, cu un sarut ma adormea

O simteam mai aproape,

Linistea incepe,

Gandurile isi iau zborul,

Imaginatia incepe sa fabuleze,

Mintea nu mai poate sa controleze.

Acum e doar vina instinctului

Si cu totii ne ducem in adancul sufletului.©injunghiatu